Forjarea de fier in matrita inchisa se face cu ajutorul unor matrite de forjat prelucrate cu grija, pentru a se obtine piese de fier forjat cu tolerante dimensionale strinse. Pentru a fi justificata utilizarea unor astfel de matrite, care sunt foarte scumpe, este necesar ca seria de piese de fier forjat ce urmeaza a fi fabricate sa fie mare.
In cazul forjarii in matrita inchisa semifabricatul este de obicei intii intins si regulat, pentru a plasa piesa de fier in locurile corecte pentru operatiile de forjat ulterioare. Semifabricatul preformat de fier este apoi plasat in lacasul de ebosare al matritei si forjat pentru a ajunge aproximativ la o forma apropiata de cea finala.
Cea mai mare modificare a formei o sufera metalul. Piesa de fier forjat este apoi transferata intr-o matrita de finisare, unde este forjata pana ce ajunge la forma si dimensiunile finale. De obicei lacasul de preformare si lacasul de finisare sint prelucrate in acest bloc al matritei de forjat. Lacasurile pentru intindere si refulare sint adesea plasate si ele la marginile blocului matritei.
Este important ca semifabricatul ce urmeaza a fi forjat sa cuprinda suficient fier, asa fel incit lacasul matritei sa fie complet umplut. Deoarece este dificil sa se introduca o cantitate absolut exacta de fier Ia fiecare loc in timpul intinderii si refularii, se obisnuieste se se introduca o cantitate ceva mai mare de metal pentru forjat. Atunci cind cele doua jumatati ale matritei se sting in faza finala, excesul de metal iese din lacasul potrivit numit lacas de bavura.
Operatia finala, dupa forjarea, propriu-zisa in matrita inchisa, consta in indepartarea bavurii, cu ajutorul unei matrite de forjat. Piesele forjate in matrita inchisa executata cu ciocanul de forja se numesc piese forjate prin lovire, in timp ce cele executate la presa se numesc piese de fier forjat prin presare.
In cazul forjarii la presa, fiecare treapta este realizata de obicei intr-o matrita separate si pe prese de forjat diferite, spre deosebire de cazul forjarii prin lovire cu ciocanul, in care se utilizeaza un singur bloc de matrita de forjat cu mai multe lacasuri si pe acelasi ciocan. In cazul forjarii prin presare fiecare etapa este realizata de obicei printr-o singura aplicare a presiunii pe fier, in timp ce in cazul forjarii cu ciocanul sint necesare mai multe lovituri pentru fiecare etapa.
UTILAJE DE FIER FORJAT
In cazul ciocanelor de fier forjat, forta este furnizata de catre o greutate (berbec) care cade pe fier. Cele doua tipuri de baza de ciocane sint: ciocanul cu cadere libera si ciocanul cu abur. In cazul ciocanului cu cadere libera, matrita superioara de forjar si berbecul sunt ridicate cu ajutorul unor role care prind berbecul. Cind berbecul este lasat liber, el cade datorita gravitatiei. Energia eliberata prin soc este egala cu energia de cadere.
Ciocanele cu cadere libera pentru fier forjat sint impartite pe clase in functie de greutatea partii cazatoare a echipamentului. Ele acopera un domeniu cuprins intre : ciocane de 180 daN cu inaltimea de cadere de 90 cm, pana la cciocan de 3 400 daN cu inaItimea, de cadere de 190 cm. Cu acest tip de echipament se pot forja piese avand greutatea pana la 45 daN.
Ciocanele cu abur au o capacitate mai mare de a forja piese grele din fier forjat cu greutati cuprinse intre 450 daN si 22 700 daN. Aburul este admis in partea de jos a cilindrului pentru a ridica berbecul si apoi energia de soc furnizata este legata de energia cinetica a masei care cade pe fier si poate fi calculata.
Se pot obtine la acest tip de ciocan viteze de lovire mai mari de 7 m/s. O caracteristica importanta a ciocanului cu abur este aceea ca forta de impact poate fi reglata cu usurinta, in time ce la ciocanele pentru forjat in cadere libera greutatea berbecului si inaltimea de cadere sint constante. Specificatii complete despre fier forjat pe siteul nostru www.metalicart.ro. Pentru arte articole si resurse.